Tragedia din 17 apr.1977 soldata cu 23 de morti.
In ultima zi a vacantei de primavara, in duminica de 17 aprilie 1977, la ora 10.30, pe panta dinspre Saua Capra, deasupra Lacului Balea, a avut loc cea mai ucigasa avalansa din muntii nostri. Si poate una dintre cele mai ucigase din lume dintre cele ne-spontane. Si-au pierdut viata 23 de persoane: 7 adulti intre 54-28 ani si 16 elevi, floarea Liceului German din Sibiu: unul de 18 ani, 4 de 17 ani, 7 de 16 ani, 3 de 15 ani si unul de 13ani. CAUZA catastrofei: cei trei "I",(cum spunea la un Simpozion Salvamont cel care a fost pana in 28 apr.'74,marele montaniard, schior, alpinist, salvamontist sibian Toma Boerescu):Incompetenta, Inconstienta, Iresponsabilitatea.
Un fapt e clar: Grupul de sibieni a declansat avalansa ! Asa spun si statisticile straine: Exceptand avalansele spontane catastrofale, 99% din avalansele cu victime umane ( schiori, montaniarzi ) sunt declansate de cei in cauza ! Ningea masiv de doua zile si nopti. Asadar pericolul era extrem de mare. In astfel de cazuri, greutatea stratului nou de zapada poate depasi la un moment dat aderenta inca precara la stratul vechi si poate porni chiar spontan. Pericolul e maxim timp de 3-4 zile, apoi se mai reduce progresiv prin "legarea straturilor". Un schior, un turist, o capra, care "taie" panta orizontal sau in diagonala pot declansa foarte usor avalansa, rupand echilibrul precar. Se spune gresit de obicei: "i-a prins o avalansa", in loc de "au declansat o avalansa". Profesorii elevilor sibieni se pricepeau la tehnica predarii schiului, la viraje, nu la avalanse. Erau "acasa" pe partia de la Paltinis, dar la Balea erau "acasa" doar salvamontistii veterani.
Unul din profesori, se pare Schuller, a spus:" cine nu vine la batut partie, nu mananca de amiaza". Elevii erau nemti disciplinati, s-au dus la batut partie, dar... n-au mai mancat de amiaza! Un prieten clujean,de fatza la "amenintare", a auzit si cand un salvamontist sibian, a incercat sa-l lamureasca de pericol. Dl.profesor i-a replicat: "nu ti-e rusine, eu ti-am pus schiurile pe picioare si acum imi dai sfaturi!" Dar aceasta discutie n-a mai redat-o la ancheta... S-a discutat mult pe lista Alpinet despre dreptul de a interzice, despre libertatea de a face pe munte fiecare ce vrea. Putea un salvamontist sa-l opreasca cu forta? Avea dreptul sa-l ameninte pe antrenorul copiilor cu pioletul? Stiu din experienta mea ce replici poti primi cand incerci sa arati ca stii mai multe decat cei care iau decizii si din orgoliu nu vor sa recunoasca faptul ca au gresit. Am fost deseori ironizat si chiar insultat de catre schiori pentru sfaturi, caci nu eram si nu sunt un bun schior.
Avalansa a fost de tipul "cu zapada uscata granuloasa".A fost silentioasa. Nu a fost cu acel suflu devastator si cu zgomot "de tunet" cum vin avalansele cu zapada uscata pudroasa, prafoasa ("pulver, poudreuse", nu "prafuita"!, cum gasim in multe publicatii!). Nu s-a auzit nimic din cabana, nu s-au spart geamurile cabanei. Zapada nu s-a tasat, nu s-a "betonat", cum se intamplă la alte tipuri de avalanşe. Ceaţa şi viscolul au întârziat sosirea ajutoarelor. Abia luni a început căutarea victimelor, dar totul era ca un munte de faina, in care se săpa degeaba, sisific: zăpada aruncata cu lopetile, cu schiurile, revenea curgând peste cei ce incercau sa sape un fel de transee in zapada, sa caute mai adanc. Unele victime au fost găsite pe mal, dar multe fuseseră duse până pe lac, gheaţa s-a rupt sub greutatea zăpezii. Multe trupuri au fost "pescuite" din "acea supă de zăpadă", din lac, cu căngi, inclusiv de pe plute improvizate.
© Copyright 2008- | Design by Roxy
